Pomenirea celor adormiti

Sâmbăta este ziua rânduită de Biserică pentru pomenirea morţilor, căci Sâmbăta înseamnă în ebraică odihnă (Şabat). Aşadar, în ziua de odihnă facem rugăciuni pentru cei ce au murit, deoarece ei s-au odihnit de toate lucrurile pământeşti şi de toate celelalte. Iar pomenirea lor s-a rânduit să se facă în fiecare sâmbătă, dar nu în cea Mare.

Cunoscând că parastasele, pomenile şi liturghiile făcute pentru răposaţi pricinuiesc acestora mare uşurare şi folos, dumnezeieştii părinţi au poruncit ca Biserica să le facă şi deseori şi de obşte. Ei au primit această poruncă de la Sfinţii Apostoli, precum zice şi Dionisie Areopagitul.

Milostenia este cu atat mai primităîn fața lui Dumnezeu când este facută celor lipsiți, infirmilor, bolnavilor, batrânilor neajutorați, celor care nu pot munci, familiilor nevoiașe cu mulți copii, celor abandonați in casele sau leaganele de copii.

Pentru a face o pomenire la Biserica noastra aveti nevoie de urmatoarele:

• o sticla de vin rosu
• coliva
• un colac sau paine mai deosebita
• lumanari
• pomelnic

La 3 zile după moarte în cinstea Sfintei Treimi, intru Care ne mântuim și celei de a treia zi a Domnului, Care, sculându-Se din morți, S-a făcut pârgă sau începătură şi chip al Învierii celor adormiți. „Si le-a spus că așa este scris și așa trebuie să pătimească Hristos și așa sa învieze din morți a treia zi” (Luca 24, 46)
A treia zi de la moarte cel decedat își schimbă înfăţişarea.

La 9 zile după moarte, “ca răposatul sa se învrednicească de părtășia cu cele 9 cete îngerești și în amintirea ceasului al 9-lea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm sa-l moștenească și răposații noștri”. La nouă zile începe să se descompună trupul, afară de inimă.

La 40 de zile (sau la sase săptămâni), în amintirea Înălțării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, “pentru ca tot asa sa se înalte și sufletul răposatului la cer”. La 40 de zile începe să se descompună şi inima.

La 3 (trei), 6 (sase) și 9 (nouă) luni, în cinstea Sfintei Treimi.

La 1 an, după exemplul creștinilor din vechime care anual prăznuiau ziua morții martirilor și a sfânților, ca zi de naștere a lor pentru viata de dincolo (Așezămintele Sf. Apostoli, cart. VIII, cap. 42; Sf. Simion al Tesalonicului, Despre sfârșitul nostru, cap. 372, p. 250, comp. și Mitrofan, op. cit., p. 169-172).

În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuala amintind de cele 7 zile ale creației și se socotește că atunci trupul omului e cu totul desfăcut în țărâna. De aceea, în rânduiala mănăstirilor, atunci când se împlinesc șapte ani de la îngroparea călugărilor, se face dezgroparea osămintelor și așezarea lor în raclă sau osuar, ori în gropnița de obște.

Contacteaza Preotul!