Slujbe Religioase

„Pe cei ce au adus aceste cinstite daruri sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu intru Imparatia Sa totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor!

In fiecare perioada liturgica a anului familiile din Biserica care doresc sa aduca darul lor de prescura si vin la altar vor putea face acest lucru prin programare.

Iata cum se procedeaza:  fiecare familie isi alege o Duminica pentru care doreste sa aduca prescura si vinul la Sfantul Altar pentru slujire.

In acest scop va face o donatie de $50 cu care se acopera vinul si prescura din aceea Duminica.

Sfeştania este denumirea populară pentru slujba Aghiasmei mici sau Sfinţirea cea mică a apei. Ea se săvârşeşte de către preot în biserici sau în casele credincioşilor cu diferite prilejuri. Slujba sfeştaniei cuprinde sfinţirea apei, stropirea cu apă sfinţită a celor prezenţi şi a tuturor camerelor precum şi rugăciuni pentru ocrotirea şi binele casei şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor ce locuiesc în ea.

Iată ce scrie în cartea de slujba a preotului pentru despre folosul sfeştaniei: „Această apă sfinţită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoţilor, o sfinţeşte, are multe feluri de lucrări, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele; mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi se îndreaptă spre rugăciune; bolile le alungă şi dă sănătate sufletească şi trupească. Toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare”.

Sâmbăta este ziua rânduită de Biserică pentru pomenirea morţilor, căci Sâmbăta înseamnă în ebraică odihnă (Şabat). Aşadar, în ziua de odihnă facem rugăciuni pentru cei ce au murit, deoarece ei s-au odihnit de toate lucrurile pământeşti şi de toate celelalte. Iar pomenirea lor s-a rânduit să se facă în fiecare sâmbătă, dar nu în cea Mare.

Cunoscând că parastasele, pomenile şi liturghiile făcute pentru răposaţi pricinuiesc acestora mare uşurare şi folos, dumnezeieştii părinţi au poruncit ca Biserica să le facă şi deseori şi de obşte. Ei au primit această poruncă de la Sfinţii Apostoli, precum zice şi Dionisie Areopagitul.

Sfântul Botez este una din tainele esentiale mântuirii, prin care omul dobândește iertare de pacatul strămoșesc și de toate pacatele făcute până atunci.

Ca sa facă marturisirea de credintă, naşului i se cere sa fie un bun credincios, botezat in credinta ortodoxa. Părinţii pruncului nu pot fi naşii propriului lor copil.

Naşul are indatorirea sa se îngrijească de viaţa sufletească a finului său, invaţându-l, la vremea cuvenită, adevarurile dreptei noastre credinţe spre a face din el un bun credincios, membru sanatos al Sfintei Biserici.

Naşii sunt în acelaşi timp martorii şi chezasii (garantori). Martori — pentru ca vor putea adeveri la nevoie oricînd şi înaintea oricui că au fost de faţă la botezul finului (sau finei) lor şi chezaşi pentru ca pe temeiul credinţei lor, pe care o marturisesc în locul copilului ce se botează, se savârşeşte Sfântul Botez.